Jurisprudenta Dreptul Muncii

Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Desfiintarea efectiva a locului de munca

Hotararea nr. 767 din 22.04.2013 – Pronuntata de Curtea de Apel Alaba Iulia

Din continutul art. 65 Codul Muncii reies conditiile esentiale ce se impun a fi întrunite pentru a dispune concedierea pe acest temei legal, respectiv desfiintarea locului de munca este efectiva, are o cauza reala si este serioasa.

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata în statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al desfiintarii. Are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultatii economice sau transformari tehnologice etc., si este serioasa, cand se impune din necesitati evidente privind îmbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.

Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr.8552/107/2012 reclamantul A.N. a chemat în judecata parata C.N.P.R. SA, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna:

Anularea deciziei de concediere.Reintegrare pe postul detinut anterior

Hotararea nr. 4374 – Pronuntata de Tribunalul GORJ

Prin contestatia înregistrata pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30.04.2012, sub nr. ———-, reclamanta UL, în contradictoriu cu paratii ISC, a solicitat instantei anularea deciziei nr. 2903/2012,

înregistrata la registratura ISC – Dolj, sub nr. 2158/29.03.2012 si la registratura ISC Gorj sub nr. 657/29.03.2012, comunicata la data de 30.03.2012, reintegrarea în functia (postul detinut) anterior concedierii si obligarea paratei la plata drepturilor salariale aferente pe perioada cuprinsa între data concedierii si data reintegrarii efective pe post, suma indexata cu indicele de inflatie si dobanda legala aferenta, plata unei sume reprezentand daune morale pentru prejudiciul suferit din cauza concedierii nelegale. De asemenea, în temeiul art. 274 din Codul de procedura civila , reclamanta a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Initial, reclamanta a chemat în judecata paratul MDR – ISC, însa ulterior, prin cererea depusa la fila 33 din dosar, reclamanta a formulat precizare la actiune în sensul ca întelege sa se judece cu paratii ISC si DRCO.

Anularea deciziei de concediere. Respectarea criteriilor minimale de selectare a personalului propus pentru disponibilizare

Hotararea nr. 2024 din 12.10.2011 – Pronuntata de Tribunalul Ialomita

Conform art. 65 C. muncii, concedierea individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat determinata de dificultati economice, transformari tehnologice sau reorganizarea activitatii.

Totodata, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, instanta poate sa verifice doar daca desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa, dar si daca selectarea personalului s-a facut dupa criterii prestabilite. Instanta de judecata nu poate cenzura criteriile prestabilite in programul de restructurare si in proiectul de concediere colectiva, stabilirea criteriilor de selectare a personalului fiind o apreciere libera a angajatorului.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. 2977/98/2011 la data de 12.07.2011 reclamanta D.R. a chemat in judecata pe parata SNTFM – „CFR MARFa” SA pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta în cauza instanta sa dispuna anularea deciziei de concediere nr. A13/2342/08.06.2011, emisa de parata, reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior, obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecata.

Conflict de munca avand ca obiect contestatie impotriva unei decizii de concediere. indicarea motivelor care au determinat concedierea salariatului

Hotararea nr. 632 – Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Din analiza deciziei de concediere, legal a constatat Tribunalul ca aceasta nu este motivata în fapt, simpla indicare a temeiului de drept al concedierii – art.65 Codul muncii si a împrejurarii ca desfiintarea postului contestatoarei este urmarea unor dificultati economice, reorganizarii societatii si dimensionarii personalului nu constituie o aratare a motivelor care determina concedierea, cu consideratia art.74 lit.a Codul muncii, întrucat nu se arata necesitatea masurii, actul decizional prin care s-a luat masura desfiintarii postului, existenta unor motive întemeiate care au avut ca urmare necesitatea desfiintarii postului contestatoarei, salariatul avand dreptul de a cunoaste care sunt motivele care justifica masura desfacerii contractului sau individual de munca.

De asemenea, dat fiind caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezulta fara echivoc din caracterul imperativ al reglementarilor cuprinse în art.74 si art.77 Codul muncii, în cazul unui conflict de munca, angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt si de drept decat cele prevazute în decizia de concediere, prin acte ulterioare sau concomitente emiterii deciziei, nici prin aparari realizate în fata instantei.

Desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa

Hotararea nr. 783 din 13.12.2011 – Pronuntata de Curtea de Apel Constanta

Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul Muncii: “concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.- alin. 2: “desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.”

Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand el este suprimat din statul de functii sau organigrama societatii.
Concedierea contestatoarei a avut o cauza reala si serioasa, fiind dispusa în vederea eficientizarii propriei activitati.
In doctrina si jurisprudenta s-a subliniat în mod constant ca pentru a se retine îndeplinirea conditiei impuse de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati în scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotarî asupra modalitatii în care îsi organizeaza activitatea.

Incetarea raporturilor de munca in baza art. 65 alin. 1 din Codul Muncii

Hotararea nr. 347 din 12.02.2008 – Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Lipsa mentiunii prevazute de art.74 alin.1 lit.b din Codul muncii referitoare la durata preavizului, neacoperita prin comunicarea preavizului, ca urmare a hotararii adunarii generale de dizolvare anticipata a societatii, potrivit art.77, în caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca în fata instantei alte motive de fapt sau de drept, decat cele precizate în decizia de concediere .

Prin sentinta civila nr. 1876/15.11.2007 pronuntata în dosarul nr. 26295/3/2007, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis în parte actiunea astfel cum a fost precizata si completata, formulata de reclamanta C. N. în contradictoriu cu parata S.C. Poliz Met S.R.L.

A fost anulata decizia nr. 57/11.06.2007 emisa de intimata si obligata aceasta la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data deciziei de concediere si pana la ramanerea definitiva si irevocabila a prezentei hotarari.

Desfacerea contractul individual de munca in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii

Hotararea nr. 1382 din 05.10.2010 – Pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures

Prin sentinta civila nr. 451 din data de 9.03.2010, pronuntata de Tribunalul Mures a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantul M.C.M. în contradictoriu cu parata S.C. P.R. SRL, si în consecinta: a fost anulata Decizia nr. 216 din 15,.05.2009, emisa de parata; s-a stabilit în sarcina paratei obligatia de plata a sumei de 7.000 lei în favoarea reclamantului cu titlu de drepturi salariale, s-a stabilit în sarcina paratei obligatia de plata a unei despagubiri egale cu salariile de care a fost lipsit reclamantul, ca urmare a concedierii, începand cu 12.05.2009 si pana la 9.03.2010. Cheltuielile de judecata în cuantum de 1000 lei au fost pune în sarcina paratei.

In ceea ce priveste actiunea reconventionala, instanta de fond a respins-o ca nefondata.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Mures a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul paratei pana în data de 14.05.2009, cand s-a desfacut contractul individual de munca în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii.

Limitele in care instanta poate cenzura concedierea dispusa de unitate din perspectiva oportunitatii acesteia

Hotararea nr. 701 din 24.11.2009 – Pronuntata de Curtea de Apel Constanta

Conform art. 65 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa

Concedierea dispusa în baza art. 65 Codul muncii trebuie sa îndeplineasca doua conditii de fond: cauza concedierii sa constea în desfiintarea locului de munca pentru unui din motivele avute în vedere de legiuitor si decizia de concediere sa emane de la organul competent. Notiunea de loc de munca se refera la postul ocupat de salariat fie la locul muncii (în ipoteza mutarii angajatorului în alta localitate).
Postul concretizeaza, în organigrama angajatorului, necesarul de personal pentru o anumita functie sau meserie; de aceea, desfiintarea postului trebuie sa duca la eliminarea acestuia din statul de functii, pentru a putea fi considerata efectiva.

Pentru ca desfiintarea locului de munca sa fie considerata reala si serioasa, aceasta trebuie sa fie reclamanta de unul din motivele expres mentionate de art. 65; apoi, aceasta cauza trebuie sa fie precisa, în sensul ca reprezinta adevaratul motiv al concedierii, fara a disimula vreun alt motiv. De asemenea, motivele care au determinat masura trebuie sa prezinte o anumita gravitate, adica sa existe o proportionalitate cu importanta masurii adoptate. Astfel, seriozitatea cauzei trebuie raportata la situatia angajatorului – stabilirea interesului sau legitim pentru concedierea salariatului – pentru a se stabili daca sunt sau nu posibile si alte solutii în afara concedierii.

Desfacerea contractului de munca ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii

Hotararea nr. 739 din 19.06.2009 – Pronuntata de Curtea de Apel Iasi

Desfacerea contractului de munca “ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii”, conform art.65 din Codul muncii. Imposibilitatea reintegrarii contestatorului în cazul anularii deciziei de concediere.

Sanctiunea nulitatii concedierii intervine în situatia în care angajatorul nu probeaza ca postul contestatoarei si nu un altul similar a fost suprimat din structura organizatorica. Ca efect al anularii deciziei, contestatoarea este îndreptatita la repunerea în situatia anterioara masurii, în sensul platii drepturilor asa cum rezulta din art.78 din Codul muncii.

Hotararea judecatoreasca trebuie sa fie data în sensul în care ea produce efecte, în ceea ce priveste reintegrarea. O hotarare de reintegrare pe un post desfiintat nu se va putea realiza decat scriptic, si va fi urmata de o noua procedura a concedierii pe temeiul art.65 din Codul muncii. In atare situatie nu s-ar realiza decat o repunere formala în situatia anterioara. Or, o hotarare judecatoreasca, chiar si în privinta reintegrarii trebuie sa aiba un efect deplin în privinta posibilitatii sale de punere în executare.
O alta interpretare ar duce la un paradox functional care consta în aceea ca un drept stipulat în favoarea partii într-o hotarare sa nu poate fi concretizat în practica si, astfel, acest drept devine o obligatie vida de continut si se reduce la un „nudum jus”.

Principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii. Concediere ilegala

Hotararea nr. 333 din 23.02.2011 – Pronuntata de Tribunalul Bacau

Prin contestatia formulata de contestatorul D.D., se solicita în contradictoriu cu SC O.V.I.G. SA, constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere nr. 1014/05.10.2009, raportat la dispozitiile art. 62 alin. 1 si 74 alin. 1, art. 76 din Codul muncii.

Se arata ca nu i s-au acordat 20 de zile preaviz care trebuia sa înceapa sa curga de la 07.05.2009 si nu de la 08.09.2009, de asemenea adresa nr. 5228/07.05.2009 cu referire la termenul de preaviz nu a fost comunicata la 30 de zile dupa emiterea deciziei nr. 151/06.04.2009 care apare în motivarea adresei de preaviz.
Decizia de concediere nu este motivata, situatia de fapt din adresa nr. 5228/07.05.2009 se raporteaza la decizia nr. 151/06.04.2009 prin care se face mentiunea ca „postul ocupat de dumneavoastra urmeaza a fi desfiintat”, în timp ce decizia de concediere se raporteaza la decizia nr. 5/21.11.2007.